RGB și CMYK sunt două moduri diferite de a produce culoarea: ecranul o creează din lumină roșie, verde și albastră, iar tiparul din cerneluri cyan, magenta, galben și negru așezate pe hârtie. Gama de culori pe care o poate reda tiparul este mai mică decât cea a unui ecran, așa că nuanțele foarte vii din RGB ies mai șterse pe hârtie. Diferența nu poate fi eliminată complet, dar poate fi anticipată prin conversia corectă a fișierului și prin verificarea pe ecran înainte de trimiterea la tipografie.
Care este diferența dintre RGB și CMYK?
RGB este un model aditiv, folosit de ecrane, în care lumina roșie, verde și albastră se adună până la alb, iar CMYK este un model subtractiv, folosit la tipar, în care cernelurile absorb lumina și se adună spre închis. Litera K vine de la „key”, numele tradițional al plăcii care tipărește negrul.
| Caracteristică | RGB | CMYK |
|---|---|---|
| Unde se folosește | Ecrane, site-uri, rețele sociale, video | Tipar offset și digital, ambalaje |
| Cum se formează culoarea | Lumină emisă | Lumină reflectată de cerneală |
| Valori | 0–255 pe fiecare canal | 0–100% pe fiecare cerneală |
| Gama de culori | Mai largă, mai ales la verzi și albastre intense | Mai restrânsă, depinde de hârtie și cerneală |
| Alb | Toate canalele la maximum | Hârtia netipărită |
De ce culorile vii din RGB se sting la tipar?
Culorile vii din RGB se sting la tipar pentru că se află în afara gamei pe care cernelurile o pot reproduce, iar la conversie sunt aduse la cea mai apropiată culoare posibilă. Cele mai afectate sunt verdele aprins, albastrul electric, portocaliul neon și violetul saturat.
Contează și hârtia. Hârtia cretată, lucioasă sau mată, păstrează cerneala la suprafață și dă culori mai saturate. Hârtia necretată, de tipul celei de scris, absoarbe cerneala, iar culorile ies mai calde și mai puțin contrastante.
Ce profil de culoare se folosește la conversia în CMYK?
Profilul de culoare corect este cel indicat de tipografie, pentru că el descrie exact combinația de mașină, cerneală și hârtie pe care va fi tipărită lucrarea. În Europa, pentru tiparul offset pe hârtie cretată, se folosesc frecvent profilurile bazate pe standardul ISO 12647-2, cum ar fi familia FOGRA. Pentru hârtie necretată există profiluri separate.
Fișierul se poate lucra în RGB pe tot parcursul proiectului și convertit la final, cu profilul primit, sau poate fi trimis în RGB dacă tipografia preferă să facă ea conversia. Esențial este ca decizia să fie clară înainte de export, nu ghicită.
Cum se pregătește un fișier pentru tipar?
- Dimensiunea finală și marginea de tăiere. Elementele care ajung până la marginea paginii se prelungesc cu 3 mm dincolo de format, iar textul se ține la cel puțin 3–5 mm în interior.
- Rezoluția imaginilor. Fotografiile au 300 ppi la dimensiunea la care sunt tipărite; detalii despre pregătirea pozelor sunt în articolul despre fotografiile făcute cu telefonul.
- Conversia de culoare. Cu profilul cerut de tipografie, verificând apoi zonele care s-au schimbat vizibil.
- Negrul. Textul mic se pune doar în negru 100% (K), ca literele să nu apară dublate dacă plăcile nu se suprapun perfect. Suprafețele negre mari pot folosi un negru îmbogățit cu puțin din celelalte culori.
- Acoperirea totală de cerneală. Suma celor patru valori nu trebuie să depășească limita indicată de tipografie, de regulă în jur de 300% pe hârtie cretată și mai puțin pe cea necretată.
- Exportul. Un PDF de tipar, de preferat în varianta PDF/X, cu fonturile incluse și imaginile la rezoluție completă.
Cum se verifică pe ecran cum va arăta lucrarea tipărită?
Verificarea pe ecran se face prin simularea tiparului, funcție prezentă în majoritatea programelor de grafică, care afișează fișierul RGB așa cum ar ieși cu profilul CMYK ales. Instrumentele care au această opțiune sunt prezentate în articolul despre programele de design pentru freelanceri. Simularea este utilă doar pe un monitor calibrat.
Pentru lucrările unde culoarea este critică, cum ar fi un logo sau un ambalaj, se cere o probă de culoare tipărită înainte de tiraj.
Când se folosesc culorile speciale în locul CMYK?
Culorile speciale, numite și culori spot, se folosesc atunci când o nuanță trebuie să fie identică pe toate materialele sau când nu poate fi obținută din cele patru cerneluri: anumite portocalii, verzi intense, culori metalizate sau fluorescente. Ele sunt cerneluri preamestecate, alese dintr-un sistem de mostre standardizat, și se tipăresc pe o placă separată, ceea ce crește costul. Tehnicile de imprimare manuală, unde fiecare culoare este un strat separat, sunt descrise în ghidul despre tipărirea artizanală.
