Despărțirea cuvintelor în silabe în limba română se face după câteva reguli care privesc vocalele și consoanele aflate între ele. Numărul de silabe este egal cu numărul de vocale pronunțate ca vocale, iar locul despărțirii depinde de câte consoane separă două vocale. Regulile sunt aceleași la scris de mână, la despărțirea de la capăt de rând și la exercițiile din manual.
Cum se află câte silabe are un cuvânt?
Un cuvânt are atâtea silabe câte vocale pronunțate ca vocale conține, pentru că fiecare silabă are în centru o singură vocală. Semivocalele, adică sunetele i, u, e, o pronunțate scurt alături de o vocală, nu formează silabă proprie.
- „Soare” are două silabe, soa-re, pentru că „oa” este diftong.
- „Pomi” și „lupi” au o singură silabă, deoarece „i” final este doar o urmă de sunet, nu o vocală.
- „Alee” are trei silabe, a-le-e, pentru că cei doi „e” sunt vocale distincte.
Exercițiul de bază la clasele mici este bătutul din palme pe fiecare silabă, care ajută la auzirea vocalelor înainte de scrierea despărțirii.
Cum se despart vocalele alăturate?
Două vocale alăturate care se pronunță separat, adică în hiat, trec în silabe diferite: a-er, po-et, fi-in-ță. Diftongii și triftongii nu se despart niciodată, pentru că formează o singură silabă: pâi-ne, iar-nă, le-oai-că.
Când o semivocală se află între două vocale, ea trece la silaba a doua: ploa-ie, ba-ie, tră-ia. Greșeala frecventă este despărțirea „ploai-e”, care nu respectă pronunția.
Ce se întâmplă cu o singură consoană între vocale?
O consoană aflată între două vocale trece la silaba următoare: ca-să, me-re, lu-mi-nă. Regula se aplică și literei „x”, deși ea notează două sunete: e-xa-men, ta-xi.
Grupurile de litere „ch” și „gh” urmate de „e” sau „i” notează un singur sunet, deci se comportă ca o singură consoană: u-re-che, ve-ghe, ra-che-tă.
Cum se despart două sau mai multe consoane?
Când între vocale sunt două consoane, prima rămâne în silaba dinainte, iar a doua trece în silaba următoare; când sunt trei sau mai multe, prima rămâne, iar celelalte trec mai departe. Regulile au câteva excepții precise.
| Situație | Regula | Exemple |
|---|---|---|
| Două consoane | Se despart între ele | ar-tă, lap-te, ban-că |
| Consoană + l sau r | Ambele trec la silaba următoare când prima este b, c, d, f, g, h, p, t sau v | co-dru, a-flu, ne-gru, ca-pră, o-braz |
| Trei sau mai multe consoane | Prima rămâne, restul trec mai departe | as-pru, mon-stru, în-tre |
| Grupurile lpt, mpt, mpț, ncș, nct, ncț, ndv, rct, rtf, stm | Despărțirea se face după a doua consoană | sculp-tor, punc-taj, sanc-ți-u-ne, arc-tic, jert-fă, ast-mă |
Excepția grupurilor cu „l” și „r” se explică prin pronunție: în „codru” sau „negru”, consoanele se rostesc împreună, ca început al silabei a doua.
Când se poate despărți după structura cuvântului?
La cuvintele formate cu prefixe sau compuse, normele admit și despărțirea după elementele componente, pe lângă cea după pronunție. Ambele variante sunt corecte, cu condiția ca regula aleasă să fie aplicată la fel în tot textul.
- a-nor-ga-nic sau an-or-ga-nic;
- de-zor-di-ne sau dez-or-di-ne;
- i-ne-gal sau in-e-gal.
La teste, varianta după pronunție este cea mai sigură, deoarece se bazează pe aceleași reguli ca la orice alt cuvânt.
Ce reguli se aplică la despărțirea de la capăt de rând?
La capăt de rând, cuvântul se desparte doar la granița dintre silabe, iar cratima se pune la sfârșitul rândului, nu la începutul celui următor. Practica tipografică recomandă evitarea câtorva situații:
- o singură literă lăsată la sfârșitul sau la începutul rândului, ca în „a-/le-e”;
- despărțirea abrevierilor, a siglelor și a numerelor scrise cu cifre;
- despărțiri care formează la capăt de rând un cuvânt nepotrivit sau caraghios.
Exersarea regulilor merge bine sub formă de joc, cu cartonașe pe care elevii le taie în silabe, idee apropiată de cele din ghidul pentru educația prin jocuri interactive. Zece minute de exercițiu pe zi, incluse într-un program de studiu realist, ca în articolul despre gestionarea timpului pentru elevi, sunt de obicei suficiente pentru fixarea lor. Cititul cu voce tare completează exercițiul, pentru că regulile urmează aproape mereu pronunția, una dintre abilitățile esențiale învățate la școală.
