Fonturile pe un site se încarcă cel mai eficient în formatul WOFF2, care este comprimat special pentru web și este acceptat de toate browserele actuale. Viteza depinde însă mai mult de câte fișiere de font are pagina decât de format: două familii cu câte două-trei greutăți sunt de obicei suficiente. La fel de important este ca fontul să aibă o licență care permite folosirea pe web și să conțină diacriticele românești.
Ce format de font se folosește pe un site?
Formatul recomandat pentru fonturile de pe un site este WOFF2, pentru că are cea mai bună compresie dintre formatele web și este suportat de toate browserele moderne. Celelalte formate au rămas pentru compatibilitate cu sisteme vechi sau pentru alte utilizări.
| Format | Folosire principală | Observații |
|---|---|---|
| WOFF2 | Web, varianta de bază | Comprimat, cel mai mic ca dimensiune |
| WOFF | Web, browsere foarte vechi | Mai mare decât WOFF2, rar necesar |
| TTF / OTF | Instalare pe calculator, programe de grafică | Necomprimat, nepotrivit pentru încărcare pe pagină |
| EOT, SVG | Browsere dispărute din uz | Nu mai sunt necesare |
Un fișier WOFF2 pentru o singură greutate, cu setul de caractere latine, are de regulă câteva zeci de kilobytes. Zece astfel de fișiere ajung însă să cântărească cât o fotografie mare.
Câte fonturi și greutăți merită încărcate pe o pagină?
Pe o pagină obișnuită sunt suficiente una sau două familii de fonturi, cu două-trei greutăți în total, de exemplu normal, aldin și eventual cursiv. Fiecare greutate și fiecare stil înseamnă un fișier separat descărcat de browser.
- Textul de bază: greutatea normală și aldinul pentru evidențieri.
- Titlurile: aceeași familie, sau o a doua familie într-o singură greutate.
- Cursivul: doar dacă apare des în conținut; altfel, browserul îl simulează.
Fonturile variabile reunesc mai multe greutăți într-un singur fișier. Sunt avantajoase când designul folosește multe greutăți, dar pot fi mai mari decât două fișiere statice când sunt necesare doar două.
De ce apare textul invizibil sau schimbat la încărcarea paginii?
Textul invizibil sau schimbat apare pentru că browserul așteaptă descărcarea fontului înainte să afișeze textul, sau afișează mai întâi un font de rezervă și îl înlocuiește apoi. Comportamentul se controlează din foaia de stil, prin proprietatea font-display.
- swap: textul apare imediat cu fontul de rezervă, apoi se schimbă; potrivit pentru textul de bază.
- optional: fontul se folosește doar dacă sosește foarte repede; util când stabilitatea paginii contează mai mult decât aspectul.
- block: textul rămâne ascuns o scurtă perioadă; de evitat la paragrafe.
Saltul vizibil la înlocuire se reduce prin alegerea unui font de rezervă cu proporții apropiate și prin preîncărcarea fontului principal. Timpul de încărcare și stabilitatea paginii influențează și poziția în căutări, aspect descris în articolul despre practicile de SEO creativ.
Cum se verifică dacă fontul are diacriticele românești?
Fontul are diacriticele corecte dacă afișează literele ă, â, î, ș și ț, inclusiv majusculele, fără să treacă la alt font pentru ele. Literele ș și ț cu virgulă se află în setul extins de caractere latine, iar multe fonturi decupate doar pe setul latin de bază le omit sau le afișează cu sedilă.
Testul simplu este o propoziție care conține toate cele zece litere, scrisă cu fontul ales, în aldin și în normal. Când fontul este decupat pentru a fi mai mic, setul de caractere trebuie să includă intervalul latin extins.
Ce trebuie verificat la licența unui font pentru web?
Licența unui font trebuie să permită explicit includerea lui pe un site, pentru că licența pentru calculator acoperă de obicei doar instalarea și folosirea în documente. Fonturile sub licențe deschise, cum este SIL Open Font License, pot fi folosite pe web fără plată, cu respectarea condițiilor lor.
- se citește ce tip de utilizare acoperă licența: calculator, web, aplicații, ambalaje;
- se verifică dacă există limite de trafic sau de număr de pagini vizualizate;
- se păstrează fișierul licenței împreună cu fonturile proiectului.
Fonturile se găzduiesc pe propriul server sau se încarcă de la un serviciu extern?
Găzduirea fonturilor pe același server cu site-ul oferă control complet asupra fișierelor și evită trimiterea adresei IP a vizitatorilor către un serviciu terț. Serviciile externe de fonturi sunt comode, dar adaugă o conexiune în plus și o dependență de altcineva. Pentru un portofoliu online sau pentru un blog personal, câteva fișiere WOFF2 încărcate local sunt, de regulă, soluția cea mai simplă și mai rapidă.
