Legătoria transformă file separate într-un volum care se poate răsfoi și păstra, iar metoda aleasă hotărăște cât rezistă rezultatul. Spirala și capsarea sunt potrivite pentru documente de lucru, termolegarea pentru lucrări citite de câteva ori, iar coperta tare cu file cusute pentru volume care trebuie să dureze decenii. Același atelier poate reface și o carte veche cu cotorul rupt sau cu filele desprinse.
Ce tipuri de legare se fac într-o legătorie?
Un atelier de legătorie oferă, de regulă, cinci metode, care diferă prin rezistență, prin felul în care se deschide volumul și prin timpul de execuție.
| Metodă | Potrivită pentru | Durată orientativă | Rezistență |
|---|---|---|---|
| Capsare la cotor (broșare) | Broșuri subțiri, de obicei sub 60–80 de pagini | Câteva minute | Mică |
| Spirală de plastic sau metal | Caiete de lucru, manuale, rețetare | Câteva minute | Medie |
| Termolegare (lipire la cotor) | Lucrări, rapoarte, cărți cu copertă moale | De la o oră la o zi | Medie |
| Copertă tare cu file lipite | Lucrări de licență, dizertații, documentații | 1–3 zile | Bună |
| Copertă tare cu file cusute în fascicule | Cărți, albume, registre de durată | De la câteva zile la câteva săptămâni | Foarte bună |
Prin ce diferă spirala de termolegare?
Spirala permite deschiderea completă a volumului, chiar și întoarcerea filelor pe spate, în timp ce termolegarea arată ca o carte, dar nu stă deschisă singură. Spirala se potrivește cu documentele pe care se scrie sau se lucrează pe masă, cum sunt caietele de exerciții și partiturile. Termolegarea dă un aspect mai îngrijit, iar coperta poate purta titlul pe cotor.
La termolegare, filele se lipesc pe cotor cu un adeziv topit la cald. Hârtia foarte groasă sau lucioasă se prinde mai greu, iar volumele cu sute de file deschise des pot începe să piardă pagini după ani de folosire.
Cum se leagă o lucrare de licență?
O lucrare de licență se leagă, de obicei, cu copertă tare și titlu imprimat sau presat, însă formatul exact îl stabilește regulamentul facultății. Înainte de comandă se verifică cerințele privind culoarea copertei, textul de pe ea și numărul de exemplare.
- Fișierul se trimite în format PDF, cu marginea interioară mai lată cu 0,5–1 cm, ca textul să nu intre în cotor.
- Paginile goale și anexele se verifică înainte de tipărire, pentru că după legare nu mai pot fi inserate.
- Se lasă o rezervă de cel puțin două-trei zile față de termenul de predare, mai ales la sfârșitul sesiunii, când atelierele sunt aglomerate.
Discuția cu atelierul seamănă cu orice comandă de serviciu creativ: cu cât cererea este mai clară, cu atât apar mai puține refaceri, principiu descris și în ghidul despre brief și revizii într-un proiect creativ.
Ce înseamnă legarea în fascicule?
Legarea în fascicule înseamnă că hârtia se împăturește în caiete mici, care se cos între ele cu ață înainte de lipirea copertei. O coală împăturită de trei ori dă un caiet de 16 pagini, iar caietele cusute permit cărții să se deschidă larg fără ca filele să se desprindă. Este metoda tradițională a cărților care rezistă generații și a legătoriei manuale, apropiată de tipărirea artizanală.
Ce se poate repara la o carte veche?
La o carte veche se pot repara cotorul rupt, filele desprinse, colțurile tocite ale copertei și rupturile din pagini, cu condiția ca hârtia să nu fie friabilă. Legătorul evaluează mai întâi starea hârtiei și a cusăturii, apoi propune fie o recondiționare, fie o legare nouă.
- Recondiționarea păstrează coperta și cusătura originale, consolidate cu hârtie de restaurare și adezivi reversibili.
- Relegarea înseamnă desfacerea volumului, coaserea din nou a caietelor și o copertă nouă; textul rămâne, aspectul se schimbă.
- Restaurarea obiectelor cu valoare istorică sau documentară este o lucrare de specialitate, care se face la restauratori de carte, nu într-o legătorie obișnuită.
Criteriile de alegere a unui atelier sunt aceleași ca la alte obiecte vechi, descrise în articolul despre alegerea unui atelier de recondiționare: exemple de lucrări anterioare, explicații clare despre ce se păstrează și un termen realist.
Cum se pregătește o carte veche înainte de atelier?
O carte veche se duce la legătorie așa cum este, fără reparații făcute acasă cu bandă adezivă sau lipici obișnuit. Banda transparentă îngălbenește și lasă pete greu de îndepărtat, iar lipiciul pătrunde în hârtie. Filele desprinse se pun la locul lor, în ordine, iar volumul se transportă într-o pungă de hârtie sau într-o cutie, ferit de umezeală.
