Cand doi oameni se despart si au copii mici, discutia nu se mai poarta doar intre ei. Intra in ecuatie programul scolii, vacantele, bunicii, cine duce copilul la medic si cine plateste rechizitele. Lucruri marunte, care in viata de zi cu zi se rezolvau din mers, devin brusc subiecte care trebuie scrise undeva.
Scrierea lor nu inseamna neincredere. Inseamna claritate, si de obicei scuteste exact certurile de care se tem amandoi.
Un divort la notar cu minori e posibil atunci cand parintii s-au inteles deja asupra lucrurilor importante. Procedura nu rezolva neintelegerile, ci consemneaza intelegerea la care s-a ajuns, ca sa nu mai fie nevoie de discutii repetate peste un an sau doi.
Cand unul dintre parinti lipseste
Se intampla des ca unul sa lucreze in alta tara sau sa nu se poata deplasa in perioada respectiva. Absenta nu blocheaza nimic, dar trebuie anuntata din vreme, ca sa existe timp pentru documentul potrivit si pentru trimiterea lui in original.
Intrebarea cat costa o procura la notar apare aproape mereu in astfel de discutii, pentru ca oamenii vor sa stie dinainte la ce sa se astepte. Raspunsul se poate afla cu un telefon scurt, inainte de orice programare, si scuteste presupuneri costisitoare.
Ce conteaza e ca documentul sa fie formulat exact pentru ce urmeaza. Unul general, descarcat de undeva de pe internet, nu ajuta aproape niciodata si de multe ori trebuie refacut, cu inca o saptamana pierduta.
Situatiile care se leaga intre ele
De multe ori, in aceeasi perioada apar si alte lucruri de rezolvat. O locuinta cumparata impreuna, un credit in derulare, bunuri ramase de la cineva din familie. Oamenii le trateaza separat, dar ele se influenteaza mai mult decat pare.
Cand in discutie intra si bunuri ramase de la un parinte, deschiderea succesiunii are reguli proprii si un calendar al ei, independent de restul formalitatilor familiei.
Merita spuse toate de la inceput, intr-o singura discutie. Un dosar privit in ansamblu se rezolva mai repede si mai ieftin decat trei dosare tratate pe rand, fiecare cu drumurile si cu asteptarile lui.
Partea pe care o simt copiii
Copiii nu inteleg procedurile si nici nu e nevoie. Ei simt insa foarte bine tensiunea din casa si schimbarile de rutina. Cu cat adultii se lamuresc mai repede intre ei, cu atat viata copilului ramane mai aproape de cum era inainte.
Ce ajuta cel mai mult e sa stie la ce sa se astepte de la o zi la alta. Un program clar linisteste un copil mai mult decat orice explicatie primita de la adulti.
Cateva lucruri simple fac o diferenta mare:
- programul saptamanii se stabileste si se respecta
- schimbarile se anunta din timp, nu in ziua respectiva
- discutiile dintre adulti nu se poarta de fata cu copilul
- scoala si medicul sunt anuntati de ambii parinti
- rutina de seara ramane, pe cat posibil, aceeasi
Ce se stabileste de la inceput
Lista e mai scurta decat isi inchipuie oamenii, dar fiecare punct de pe ea conteaza. Se discuta unde locuieste copilul, cum se imparte timpul petrecut cu fiecare parinte si cum se acopera cheltuielile obisnuite ale lunii.
Multi parinti vor sa prevada absolut totul, pana la ultima zi de vacanta. Nu e nevoie si de obicei nici nu ajuta, pentru ca viata copiilor se schimba de la un an la altul si o intelegere prea rigida devine repede incomoda pentru toata lumea.
Punctele care apar aproape in orice intelegere sunt acestea:
- unde locuieste copilul in timpul scolii
- cum se imparte timpul in weekend si in vacante
- cum se acopera cheltuielile curente
- cine ia deciziile legate de scoala si de sanatate
- cum se anunta schimbarile de program
Ce se schimba in timp
Intelegerea facuta cand copilul are cinci ani nu mai are sens cand ajunge la cincisprezece. Programul scolar se schimba, apar activitati noi, iar adolescentul are propriile planuri de weekend, pe care nu le negociaza cu nimeni.
Multi parinti traiesc cu impresia ca ce s-a semnat o data ramane batut in cuie pentru totdeauna. Nu e asa, iar teama asta ii face uneori sa amane chiar si o intelegere care le-ar fi fost de folos imediat.
Intelegerile se pot actualiza, iar cele mai multe familii o fac de doua sau de trei ori pe parcursul copilariei. Important e ca modificarea sa fie consemnata la fel ca prima intelegere, nu lasata in vorbe, pentru ca altfel se ajunge exact in punctul de la care s-a plecat, doar cu cativa ani mai tarziu.
Ce ramane dupa
Dupa ce hartiile sunt gata, familia intra intr-o alta etapa. Nu neaparat mai usoara, dar mai limpede. Nu se mai discuta in fiecare saptamana aceleasi lucruri si nu se mai renegociaza fiecare weekend.
Documentele se pastreaza la amandoi parintii, nu doar la unul. E o chestiune practica, nu de incredere, pentru ca oricare dintre ei poate avea nevoie de ele la scoala sau la medic.
Pentru copii, lucrul cel mai important ramane acelasi, indiferent cum arata actele: sa stie la ce sa se astepte. Hartiile nu fac asta de la sine, dar ajuta adultii sa se concentreze pe partea care chiar conteaza, in loc sa se certe pe program de fiecare data cand incepe o vacanta.
