Fibromul uterin este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice, fiind diagnosticat în special la femeile cu vârste cuprinse între 35 și 55 de ani. De cele mai multe ori, fibroamele sunt descoperite întâmplător, în timpul controalelor ginecologice de rutină, deoarece nu provoacă simptome evidente.
Odată cu instalarea menopauzei, comportamentul acestor formațiuni se poate modifica. Scăderea nivelurilor hormonale determină frecvent reducerea dimensiunilor fibroamelor, iar simptomele pot deveni mai puțin intense. Totuși, apariția sângerărilor vaginale, a durerilor pelvine sau a altor manifestări după menopauză necesită o evaluare ginecologică atentă.
Ce este fibromul uterin și de ce apare?
Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirea de leiomiom, este o tumoră benignă care se dezvoltă din țesutul muscular al uterului. Acesta poate apărea în interiorul peretelui uterin, spre cavitatea uterină sau la exteriorul organului.
Dimensiunile fibroamelor variază considerabil, de la câțiva milimetri până la formațiuni voluminoase, care pot modifica dimensiunea și forma uterului. Unele paciente prezintă un singur fibrom, în timp ce altele pot avea mai mulți noduli fibromatoși.
Dezvoltarea fibroamelor este influențată de hormonii sexuali feminini, în special estrogenul și progesteronul, dar și de predispoziția genetică. Femeile care au rude apropiate diagnosticate cu fibrom uterin prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta această afecțiune.
Vârsta, supraponderabilitatea și anumite caracteristici ale istoricului menstrual pot influența, de asemenea, riscul de apariție.
Ce se întâmplă cu fibroamele uterine după menopauză?
Menopauza reprezintă încetarea definitivă a menstruațiilor, fiind confirmată, în mod obișnuit, după 12 luni consecutive fără sângerare menstruală, în absența altor cauze.
Această etapă apare, de regulă, între 45 și 55 de ani și este însoțită de scăderea producției ovariene de estrogen și progesteron.
Deoarece fibroamele uterine sunt influențate de hormonii sexuali, după menopauză acestea tind să își reducă dimensiunile. În multe cazuri, simptomele asociate devin mai puțin severe sau dispar.
Totuși, fibroamele nu dispar obligatoriu, iar unele pot continua să provoace disconfort prin dimensiunea sau localizarea lor.
O situație care necesită atenție este identificarea unei formațiuni uterine noi sau creșterea unei formațiuni existente după menopauză. Deși acest lucru nu înseamnă automat existența unei tumori maligne, este important ca medicul să stabilească natura modificărilor.
Fibroamele uterine sunt tumori benigne și nu se consideră că se transformă în mod obișnuit în cancer. Cu toate acestea, anumite tumori uterine maligne pot prezenta caracteristici asemănătoare, motiv pentru care modificările suspecte trebuie investigate.
Simptomele fibromului uterin la menopauză
În multe cazuri, fibroamele uterine devin mai puțin simptomatice după instalarea menopauzei. Există însă situații în care acestea continuă să producă manifestări care afectează calitatea vieții.
Sângerările vaginale după menopauză reprezintă unul dintre cele mai importante semnale de alarmă. Orice sângerare apărută după 12 luni de absență a menstruației trebuie evaluată medical, chiar dacă pacienta are deja un diagnostic de fibrom uterin. Sângerarea nu trebuie atribuită automat fibromului, deoarece poate avea și alte cauze, inclusiv afecțiuni ale endometrului.
Durerea și presiunea pelvină pot apărea atunci când fibroamele au dimensiuni mari sau sunt localizate în zone care exercită presiune asupra structurilor învecinate. Pacientele pot descrie senzația de greutate în abdomenul inferior sau un disconfort persistent.
Problemele urinare sunt posibile atunci când un fibrom voluminos comprimă vezica urinară. Acest lucru poate determina urinări frecvente sau senzația că vezica nu se golește complet.
Constipația și disconfortul intestinal pot apărea atunci când formațiunile uterine exercită presiune asupra rectului sau a altor structuri din pelvis.
Durerea la contactul sexual, numită dispareunie, poate fi întâlnită la unele paciente, deși la menopauză există și alte cauze frecvente ale acestui simptom, care trebuie luate în considerare.
În situațiile în care apar sângerări repetate, acestea pot contribui la dezvoltarea anemiei, manifestată prin oboseală, slăbiciune și scăderea capacității de efort.
Cum se stabilește diagnosticul?
Evaluarea începe cu un consult ginecologic și cu analiza simptomelor pacientei.
Ecografia transvaginală este una dintre principalele metode utilizate pentru identificarea fibroamelor uterine. Aceasta permite aprecierea dimensiunilor, numărului și localizării nodulilor, precum și evaluarea endometrului.
În anumite situații, medicul poate recomanda examinare Doppler sau RMN pelvin pentru caracterizarea suplimentară a formațiunilor.
Totuși, vascularizația observată la examinarea Doppler nu poate stabili singură dacă o tumoră este benignă sau malignă.
În cazul sângerărilor apărute după menopauză, pot fi necesare și investigații specifice ale endometrului, în funcție de rezultatele ecografiei și de factorii de risc ai pacientei.
Când este necesar tratamentul fibromului uterin?
Nu toate fibroamele uterine necesită tratament.
Atunci când formațiunile sunt asimptomatice, au caracteristici imagistice benigne și nu prezintă modificări îngrijorătoare, medicul poate recomanda monitorizarea periodică.
În cazul fibroamelor simptomatice, alegerea tratamentului depinde de dimensiunea și localizarea acestora, severitatea simptomelor, vârsta pacientei și starea generală de sănătate.
Tratamentul medicamentos poate contribui la ameliorarea anumitor manifestări, în special a durerii, dar nu determină în mod obișnuit dispariția fibroamelor.
Atunci când simptomele sunt importante sau există alte indicații medicale, poate fi necesar tratamentul chirurgical.
Dr. Traian Irimia, medic primar obstetrică-ginecologie, cu experiență în chirurgia laparoscopică ginecologică, abordează tratamentul fibromului uterin în funcție de particularitățile fiecărei paciente și de indicația medicală.
Principalele opțiuni chirurgicale includ miomectomia, care presupune îndepărtarea fibroamelor cu păstrarea uterului, și histerectomia, care constă în îndepărtarea uterului.
Există și alte proceduri, precum embolizarea arterelor uterine, însă alegerea acestora trebuie făcută individual, după discutarea beneficiilor, limitărilor și riscurilor.
De ce nu trebuie ignorate simptomele apărute după menopauză
Deși fibroamele uterine sunt formațiuni benigne și tind să se micșoreze după menopauză, simptomele noi sau persistente nu trebuie ignorate.
Sângerările vaginale, durerea pelvină, senzația de presiune abdominală sau modificările urinare și intestinale pot avea mai multe cauze, iar prezența unui fibrom cunoscut nu explică automat toate aceste manifestări.
Un consult ginecologic permite evaluarea formațiunilor existente, identificarea eventualelor modificări și stabilirea necesității tratamentului.
În special după menopauză, orice sângerare vaginală necesită investigații, indiferent dacă pacienta a fost diagnosticată anterior cu fibrom uterin.
